Gestica insasi avea rostul amplificarii intentiei, buricele degetelor fiind solicitate a spune mai nimerit ceea ce cuvintele-mi n-ar fi reusit. Cind simandicosenia atinge cote delirante, tentatia de a-i raspunde cu altceva e una ireperesibila. Cu ce? Aflat intr-o de altfel stilata ambianta, in care era lansat un corpolent album cu participantii romani la proiectul promovarii lor in spatiu francez, mi-am rezervat o interventie amuzat-atipica in sensul contrapunerii la grandomania antevorbitorilor a unei gestici frizind... debilitatea mintala. Cu cit umflarea orgoliilor fusese mai raspicata, cu atit umilitatea-mi aproape clinica se arata mai dezumflata. Gestica insasi avea rostul amplificarii intentiei, buricele degetelor fiind solicitate a spune mai nimerit ceea ce cuvintele-mi n-ar fi reusit. Ocolind, cinic, evaluarile inalte ale confratilor intru pensula, am preferat exercitiul de jos, al tactilitatii, ca apartinind unui personaj vag retardat. Dar si vag perfid, cum probabil parte din auditoriu a simtit-o. Asadar. Incepindu-ne, acum citiva ani, sejurul francez cu o prima si marcat simbolica oprire la Barbizon, spatiul primordial al marii picturi franceze/ europene - din care am pastrat si noi, romanii, cel putin o pinza de emblematica frumusete, in care Andreescu, intr-o tunica de un albastru indescriptibil, ii pozeaza maestrului sau Grigorescu - am pasit cu totii in verdeata deasa a padurii, mie rezervindu-mi pipairea orgasmica a celor citeva stinci ca niste lubrice burti de elefanti. Atit de obsesiv prezente in tablourile barbizonienilor de-atunci! Dupa acomodarea, de-o saptamina, cu sederea noastra la Tours, am fost plimbati, de mult generoasa noastra gazda, pe la castelele de pe Loara. Pipaind, in citeva infrigurate incinte, pieptii de arama ai muschetarilor ce au pazit grandorile unui nobil imperiu, decapitat de vulgul rasculat in 1789 (grandori ce totusi ii ad