Ducu Bertzi îşi aminteşte de prima piesă pe care a scris-o, de începuturile sale în folk şi spune că vrea să mai poată compune încă 20 de ani. Folkistul în vârstă de 54 de ani îşi iubeşte ţara, dar este întristat de greutăţile prin care trec românii. Cel mai important lucru pentru el este familia.
„Adevărul": Nu aţi fost niciodată tentat să plecaţi din ţară? Nici măcar după ce s-a încheiat Cenaclul Flacăra?
Ducu Bertzi: Nu, cred că mai degrabă acum îmi vine să-mi iau câmpii. Sunt deziluzionat de ceea ce se întâmplă. Eu merg mult prin ţară şi văd oraşe goale, pentru că oamenii sunt plecaţi în pribegie, să-şi caute de muncă pe ici, pe colo. Într-o ţară străină, tot timpul o să fii străin, chiar dacă te stabileşti şi-ţi faci o viaţă mai bună.
Se mai poate trăi din vânzarea unui album sau concertele au o pondere mult mai mare când vine vorba de venituri?
Din concerte, da. Un album poate fi un pretext ca să poţi construi alte concerte la care lumea vine ca să vadă ce ai pregătit nou. E o problemă cu pirateria. Albumele pe care le-am scos până în 2000 s-au vândut excepţional, fiindcă internetul se mişca foarte greu.
Credeţi că în ziua de azi ar mai funcţiona un nou cenaclu?
Da, dacă ar fi gândit aşa cum a fost gândit la început Festivalul „Folk You" de la Vama Veche. Acolo era pe scenă un port-stindard nu numai al muzicii folk, ci şi al muzicii rock. Este vorba despre Florian Pittiş. Deci, doar dacă ai un om care să întrunească aceste calităţi, ca să poată să fie unanim acceptat şi de cei de pe scenă - indiferent din ce tabără sunt, rock sau folk - şi de public. Din păcate, nu văd în momentul acesta pe cineva care să-l înlocuiască pe Pittiş.
La fel ca Florian Pittiş, sunteţi unul dintre cei mai frumoşi oameni „din oraşul acesta". Câte inimi aţi frânt?
Cine poate şti? N-am stat să contabili