Mai ţineţi minte perioadele în care naţionala de tineret nici nu era televizată? Juca într-un semi-anonimat, de obicei cu o zi sau două înaintea echipei mari şi aproape nimeni nu era interesată de meciul “tricolorilor mici”. Poate câte un microbist mai plictisit citea în ziarul de a doua zi cronica aruncată într-un colţ de pagină. Făceam asta din două motive. Primul era că aveam o naţională mare care ne crea emoţii şi bucurii şi asta ne era de ajuns. Al doilea era că tineretul pierdea