O pală de vînt te pupă rece pe nas dimineaţa, nişte păsări îţi aruncă la prînz pe geamul biroului voci de pescăruş, iar seara la 10, cînd termini munca, vezi o lună argintie trunchindu-se din ce în ce după un copac din Herăstrăul de vizavi şi te nelinişteşti că nu-i în firea ei. Afli a doua zi, cînd deja ai uitat, că a fost eclipsă şi te lauzi că ai văzut-o şi de data asta din staţia de autobuz - cel mai bun observator astronomic la plictis. Pentru că altminteri spre altceva îţi cată ochii şi se ciulesc urechile. Serviciul, mersul la serviciu, orele suplimentare la serviciu, gîndul la serviciu, iar la sfîrşit de săptămînă, în orele tale libere, nu găseşti nimic mai bun de făcut decît să meditezi în timp ce dai cu aspiratorul la sacul de hîrtie care poate că e plin. Alte griji şi îndatoriri te umplu cu vîrf: rezerve de saci de hîrtie, hipermarket, mîncarea pentru o săptămînă întreagă, rufele murdare de o săptămînă întreagă, soluţia de curăţat geamuri, lavetele de praf, pasta de dinţi, odorizantul pentru WC. După ce ţi-ai petrecut ziua conducînd ceasuri întregi un cărucior prin hipermarket, noaptea te duci în vreun club să bei bere şi, mai în glumă, mai în serios, să vînezi cu fetele care dau tîrcoale vreunui exemplar masculin ca nişte rechini care au simţit un firicel de sînge într-un ocean. Te întorci acasă la timp să-ţi vezi iubirea angajată într-o cursă feroce de maşini sau despicînd fără milă ţeste ridicole de adversari viu coloraţi şi afli că mai e tocană în frigider şi vezi că draperiile sînt trase şi uiţi că mai există stele. Într-o zi, o prietenă care are timp liber cu pipeta şi nu face mare lucru cu el m-a sunat să-mi spună că şi-a dat seama că au înflorit copacii şi că trebuie să fie

primăvară. Am auzit chiar că cineva şi-a sunat un apropiat să-i spună că şi-a amintit că există cer. Mie, tot căutînd scurtături sau privind peste gard, au ajuns să