Andrei avea 1 an şi 6 luni când s-au ivit primele griji ale mamei sale. Pe buzele copilului nu apăruse nici un cuvinţel, cu toate că existaseră gângureli care în mod normal preced vorbitul. De-ndată ce era scos din mediul familiar lui, începea să plângă, devenea extrem de agitat, "parcă nu mai era el”. Mama sa şi-a zis că "e prea mic. Aşa sunt toţi copiii”, dar a continuat să-l observe.
La 2 ani, un medic de la Elias i-a spus că băiatul ar avea autism. "La început nu am crezut. Într-adevar, Andrei nu vorbea, dar exista comunicare non-verbală între el şi cei din jur” spune mama sa, actriţa Manuela Hărăbor.
La 3 ani a încercat să-şi înscrie copilul la o grădiniţă de stat pentru copii normali, dar nu a reuşit. A încercat apoi la grădiniţa Waldorf, dar reacţiile celorlalţi părinţi i-au dat de înţeles că Andrei nu e agreat printre copiii lor. "O săptămână a stat printre cei 10 copii, câţi erau înscrişi în grupa lui.
Revolta părinţilor mi-a fost transmisă de către educatoare. A trebuit să plecăm şi de acolo. Deşi el nu era un copil violent şi nu-i deranja pe ceilalţi copii, dar poate că cerea o atenţie deosebită. Simţea nevoia să stea mai mult lângă educatoare”.
DEPENDENT DE AJUTOR. După zeci de vizite la medici pe care le-a făcut cu Andrei, după ce a trecut şi pe la un centru unde se făcea "un fel de terapie, învăţa să recunoască culorile, formele geometrice”, Andrei a ajuns la centrul de zi Titan, condus de dr. Urziceanu. Trei ani a stat printre copii asemeni lui. "Acolo a fost singurul loc unde a făcut terapie ABA. A început să vorbească, după numai cinci săptămâni de terapie, să se poată îmbrăca singur,”, povesteşte mama lui Andrei, mândră de realizările fiului său. Copilul avea deja 8 ani.
Acum, Andrei este clasa a X-a la Şcoala specială nr. 10. "Marele merit al acestei instituţii este că l-a în