Creatorul magistralei versiuni de joi seară a operei „Siegfried“, a treia parte din Tetralogia „Inelul Nibelungului“, a fost dirijorul Marek Janowski, creierul, sufletul şi motorul acestei lucrări a lui Richard Wagner.

Cronică scrisă de Costin Popa

Cultura spaţiului wagnerian a lui Marek Janowski şi-a pus amprenta, cu marcantă soliditate, asupra concepţiei, orchestrei, soliştilor. Dirijorul posedă, stăpâneşte un incontestabil simţ epic, construieşte grandios, energic şi sensibil totodată, restituie sonuri masive sau subtile, se dedică întru totul dramaturgiei portativelor, corelării expresive cu textul scris de însuşi compozitorul. Este foarte clar că pregătirea muzicală s-a făcut la perfecţiune, orchestra îi urmează cu preciziune indicaţiile infinitesimale de nuanţe şi evidenţieri ale partidelor. Gestica lui Janowski este fără excese şi agitaţie, nespectaculoasă, dar, de ce să fie nevoie de aşa ceva? Produsul seduce prin marea rigoare, prin tempii ideali pentru naraţiunea cursivă şi crearea atmosferei de legendă. Totul pătrunde în minţi şi inimi, fascinează sonor.

Subtilitatea baghetei

Greu de notat, de evidenţiat vârfurile performanţelor orchestrale. Sunt presărate la tot pasul. Cu totul aleator, rememorez misterul negurilor pădurii din preludiul la primul act (cu sonuri ameninţător-prevestitoare de tubă), finalul aceleiaşi secţiuni, impresionantul tutti din scena uciderii lui Fafner (actul secund), alămurile devastatoare (deşi cornul lui Siegfried „a derapat“ pentru un moment în acelaşi act), efluviile sonore ale clipei apropierii lui Siegfried de stânca Brünnhildei, distilate până la fir de sunet la minunatele corzi, ca şi cele din momentul trezirii din somn a eroinei (actul al III-lea). Prin subtilitatea şi inteligenţa baghetei lui Marek Janowski, celebrele laitmotive împletite în te