Plecarea lui Mihai Stănişoară la PNL nu reprezintă pentru PDL o pierdere atât de mare cum a fost trecerea lui Sorin Frunzăverde în tabăra liberalilor, însă tratarea subiectului ca pe o simplă trădare aduce mai degrabă a prostie decât a strategie politică. Semnalul este unul foarte serios. Mihai Stănişoară nu este primul şi, cu siguranţă, nici ultimul dintre democrat-liberali care va alege o altă cale atâta vreme cât luptele bezmetice din PDL nu garantează decât o perioadă prelungită de opoziţie, dacă nu chiar o disoluţie a partidului.

Strategic, Crin Antonescu profită de situaţie şi ofertează bucată cu bucată pe fiecare pedelist care i-ar putea fi de ajutor în planul său de echilibrare a raporturilor de forţe în USL. Spaţiul de manevră este Ardealul, unde PSD nu a avut niciodată o susţinere foarte puternică şi de unde PDL a strâns cele mai multe voturi. Cooptarea lui Stănişoară nu are nimic de-a face cu liberalismul, ci cu un anumit tipar al politicianului român: baronul local care dincolo de partid are propriile interese şi afaceri de protejat şi care şi-a construit în timp masa de manevră pe care o poate pune în slujba oricui îi face oferta potrivită. Până la urmă asta contează, iar mesajul pe care l-a transmis astăzi Antonescu a fost destul de clar. Dacă ai cu ce intra în joc, ai loc la masă.

"Eu nu cutreier oraşul pentru ca diverşi oameni politici, cetăţeni, să vină în PNL, am o atitudine de deschidere pentru anumiţi oameni, este o invitaţie publică, iar oamenii care doresc să facă politică de dreapta sunt bineveniţi. Sunt infinit mai puţin importante critici şi mult mai important ca un om cu anumite capacităţi să se alăture acestui proiect", a fost cât se poate de explicit Antonescu, prezentându-l pe Stănişoară pe care l-a răsplătit şi cu un post de vicepreşedinte al PNL şi făcând uitat faptul că nu demult acesta îl comparase cu domnul Goe şi-l f