Regizorul Cristi Puiu, premiat la Cannes în 2005 pentru „Moartea domnului Lăzărescu“, vorbeşte despre curajul asumării unei viziuni artistice. Cineastul explică ce l-a făcut să aleagă „povestea omului care omoară“ pentru „Aurora“, cel mai recent lungmetraj al său, cu premiera de gală pe 10 martie.

Într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic", regizorul afirmă că nu se teme de nimic în materie de cinema. „Aurora", în care Cristi Puiu debutează ca actor, în rolul personajului principal, Viorel, intră în cinematografele din toată ţara pe 11 martie.

Puiu argumentează esenţa peliculei: „Povestea unui om care omoară mi s-a părut subiectul cel mai potrivit pentru a spune: «Iată, trecerea pe care o face un individ oarecare de la statutul de om aşa-zis normal, integrat social, la cel de criminal e un lucru despre care nu ştiu nimic»". Regizorul mai spune că nu l-a interesat crima în sine, ci „faptul că oamenii chiar cred că reuşesc să comunice unii cu alţii; să înţeleg care sunt mecanismele subtile ale acestei iluzii".

„Sunt, cum mi-a zis cineva, ca o pisică de apartament. Sunt foarte confortabil cu asta, nu-mi place să plec de-acasă, îmi place să stau la mine-n pat!", răspunde regizorul întrebat despre viziunea artistică şi interesul de a descoperi o nouă estetică în filmele sale.

„Eu mai degrabă reacţionez decât acţionez. Şi pisica aia doarme pe dulap, dar dacă o zgândăreşti te zgârie", continuă Cristi Puiu. „Sunt chestii care mă zgândăresc şi, la un moment dat, le răspund. Răspunsul sunt filmele mele. Dar e legat de asumare. Încerc să mă asum pe mine drept ceea ce sunt - cred că sunt! - şi să merg mai departe".

Cristi Puiu mai vorbeşte şi despre scena de nuditate din „Aurora", despre fosta colaborare şi prietenie cu Răzvan Rădulescu şi îşi imaginează, la 12 ani de când nu mai pictează, cum s-ar reprezenta într-un