Sustineam ieri ca nici la inceputul crizei in octombrie 2008 si nici acum nu este de dorit o crestere a impozitelor si taxelor. Insa structura lor merita atentie, mai ales daca dorim crestere economica, reducerea somajului, reducerea deficitului comercial si acoperirea datoriei publice, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.

1. Ce ar insemna cresterea TVA de la 19% la 23% si reducerea cotei unice de la 16% la 13%?

O astfel de crestere a TVA ar aduce la buget (matematic) 7,2 miliarde de lei in timp ce scaderea cotei unice ar reduce bugetul (matematic) cu 5,7 miliarde de lei. Diferenta este 1,5 miliarde de lei crestere a veniturilor bugetare.

La nivelul cetateanului: sa presupunem ca salariul brut lunar ar fi de 2.000 RON, asta inseamna ca net (facem abstractie de celelalte taxe) are acum, cu 16% impozit pe venit: 1.680 RON. Cu 13% impozit pe venit, salariul net ar fi de 1.740 RON, adica o crestere reala de 3,57%. Sa presupunem ca intreaga suma de 1.680 RON este cheltuita pe servicii si produse purtatoare de TVA. Schimbarea cotei de TVA de la 19% la 23% inseamna ca pretul serviciilor si produselor vor creste de la 1.680 RON la 1.736 RON, adica cetateanul nostru ar economisi 4 lei.

Insa un cetatean are si alte cheltuieli: rata la casa de exemplu nu este purtatoare de TVA. Asadar, beneficiile la nivelul cetateanului ar fi si mai mari.

Asadar, si la nivelul companiilor: nu numai ca o astfel de masura nu va avea un impact asupra cantitatii de produse si servicii pe care le genereaza, dar va avea de castigat si din reducerea impozitului pe profit. Plus ca nu va trebui sa mareasca salariile pe motiv ca salariile nete cresc oricum.

Totusi, cine pierde?

Raspunsul este simplu: veniturile nefiscalizate. De exemplu, spaga unui politist de circulatie nu se impoziteaza. Insa politistul are telefon mobil, are televizi