A înnebunit fotbalul. Şi e de bine. Fiindcă năzbâtiile de mare fală care-i împrimăvărează existenţa au un farmec incontestabil. Şi mai au aceste năzbâtii capacitatea de a ne scoate din starea de lehamite provocată până acum de monotonia neghioabă a unei mediocrităţi cu exprimare extrem de cuminte. Chiorii îşi congelaseră statui fudule din defiliarea ţanţoşă prin ţara orbilor, micuţii fuseseră luaţi de somn cu capul pe tăietor, iar doctoranzii în impostură îşi luaseră maidanul la purtare fără nici o jenă, cu mare tupeu.
În aceste condiţii, orice resuscitare a competiţiei prin combustie valorică avea şansa porcului de Ignat. De aceea spun că nefăcutele care au înviorat în ultimul timp fotbalul gâdilă drăceşte interesul pentru acest campionat cotonog. Iar deranjul cel mai provocator vizează, bine-nţeles, podiumul clasamentului.
Dinamo şi-a consumat prosteşte osânza care-i conserva poziţia de lider. Punctele pierdute la Tg. Jiu păreau să fi avut justificare. Grigoraş a făcut din Pandurii o echipă care practică fotbalul în cunoştinţă de cauză. Iar plusul de pretenţii deplasat de Dinamo în Oltenia putea fi anulat, cel puţin la nivelul discuţiei, prin dejavantajul de a evolua în deplasare. Portofoliul unor astfel de scuze nu a mai fost însă valabil şi la meciul cu Sportul Studenţesc. Fiindcă pe teren propriu, în faţa unei echipe care se remarcă doar prin gestionarea exemplară a sărăciei, pentru Dinamo singura necunoscută ar fi trebuit să rămână dimensiunea scorului.
Debutul meciului cu Sportul părea să confirme scenariul. Golul lui Cătălin Munteanu, marcat foarte repede, părea să anunţe un jet irezistibil al dinamoviştilor. Cuminţenia unui astfel de pariu a fost dată însă peste cap de realitatea jocului. Echipa care şi-a construit metodic şi binemeritat victoria a fost în cele din urmă Sportul Studenţesc. Adevărul acesta, altfel incotenstabil, este îns
