Acestea sunt două dintre cele mai importante amintiri despre momentele din 1989 legate de Tulcea. Fără sânge, dar cu tulceni morţi departe de casă, fără gloanţe, dar cu orgolii, la Tulcea Revoluţia a fost tot un fel de „A fost sau n-a fost“. Cu ceva inflamări, orgolii de târg scuturat de praf prin undele radio şi tv pornite de la Timişoara şi Bucureşti, oameni care au rămas, care au trecut, la fel ca şi faptele, puţine dintre ele rezumate mai jos.

Dacă la Tulcea a fost linişte şi pace la capitolul lupte de stradă, respectiv morţi sau răniţi, se poate spune în 1898 tulcenii s-au jertfit în deplasare. Cel mai cunoscut dintre eroii Revoluţiei este Corneliu Gavrilov, cel care mai apoi a fost onorat de autorităţi. Mai exact, fosta stradă 23 August a devenit strada sublocotenent Gavrilov Corneliu. Soldat în termen la Unitatea Militară 01026, Corneliu a murit împuşcat la Bucureşti în data de 23 decembrie. Era chiar în sediu Comitetului Central, în zona Direcţiei a V-a, când a fost împuşcat în gât, la ora 14. Avea doar 20 de ani şi a devenit erou martir al Tulcei, având dedicat un monument lângă catedrală, alături de Mihai Serian. Născut în Partizani, Serian a murit tot în Bucureşti, pe 24 decembrie 1898. Avea 25 de ani şi lucra ca tinichigiu industrial la Trustul Carpaţi.Pe când se afla în zona Academiei Militare a fost împuşcat în cap şi torace.

Împuşcat în cap la Babadag

Singurul decedat la Revoluţie pe raza judeţului nostru a fost Gheorghe Pavel. Tulceanul de 34 de ani lucra ca lăcătuş mecanic la tabăra de copii din Babadag şi făcea parte din Garda Patriotică. Modul în care a murit a fost descris într-un raport întocmit de SRI Constanţa.

„UM 02119 Codru Babadag a primit ca întăriri pentru dispozitivul său de apărare două plutoane de luptători de la Gărzile Patriotice care nu au respectat ordinul primit, consumând băuturi alcoolice, au părăsit post