Oedip, monumentala operă simfonică la care Enescu lucrase 10 ani şi se gândise 25, a fost încheiată la Tescani. Pe prima pagină, marele muzician a notat data: 27 aprilie 1931. Şi, în loc de dedicaţie, nişte iniţiale: M.R.T. Maria Rosetti-Tescanu. Aşa ceruse Maruca, "Prinţesa iubită". Dar ea iubea atunci un alt bărbat. Legătura ei cu Nea Ionescu ţinea de trei ani şi avea să se sfârşească abia alţi doi mai târziu. Enescu a aşteptat. Era ultima şi cea mai grea încercare dintr-o lungă poveste de dragoste, diferită de oricare alta.
Tescaniul a fost martorul multor drame sentimentale în deceniile zbuciumatei legături dintre Maruca, Prinţesă Cantacuzino, şi George Enescu. O legătură care a debutat furtunos în vara lui 1907, la Sinaia. Maruca avea 28 de ani. Era măritată de 9 ani cu fiul celui mai bogat om din România, cu care avea doi copii. Mariajul ei devenise, însă, pur convenţional după ce îşi prinsese soţul în dormitorul propriei ei surori. Se răzbuna colecţionând admiratori şi cultivându-şi reputaţia de femeie fatală.
Apoi l-a cunoscut pe Enescu. A fost dragoste la prima vedere. Iată cum îşi amintea prinţesa prima lor întâlnire, în memoriile ei, intitulate "Umbre şi lumini":
"Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient... Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa.
Până la sfârşitul toamnei, când Enescu trebuia să se întoarcă la Paris, Maruca şi Pynx s-au aruncat fără rezerve într-o poveste de dragoste pe care ea nu va ezita să o compare cu "legenda lui Tristan şi a Isoldei". În
