Întotdeauna, în filmele horror, e uşor să-şi dai seama când se va întâmpla ceva oribil: unul dintre personaje decide să plece singur la o plimbare prin pădure, pe întuneric. Echivalentul în lumea financiară este momentul în care un bancher insistă că banca sa este extrem de solidă.

Jurnaliştii „The Economist“ analizează similarităţile izbitoare dintre actuala criză şi cea din 2008. Inabilitatea politicienilor de a ajunge la un consens este considerată principala cauză a situaţiei grave în care se află Europa acum.

Bancherii europeni tot spun de câteva săptămâni că totul este bine, chiar dacă expunerea lor pe ţările supraîndatorate din zona euro le taie calea către finanţare. Depozitele la Banca Centrală Europeană au crescut la nivelul maxim din ultimele 15 luni, în contextul în care băncile sunt reticente în a se împrumuta una pe cealaltă. Frica de contagiune a infectat acum şi Statele Unite ale Americii. Băncile de acolo au trimis indicele S&P 500 în jos, atingând scăderi de peste 20% faţă de nivelul maxim înregistrat anul acesta (mai exact în aprilie). Directorul executiv al unui grup bancar cu probleme – Morgan Stanley – a trimis o notă internă angajaţilor, asigurându-i că bilanţurile băncii sunt semnificativ mai puternice decât erau în 2008, când a intrat în faliment gigantul american Lehman Brothers.

Europa nu este însă singura problemă cu care se confruntă băncile vestice. O lungă listă include creşterea economică anemică, teancuri de reglementări noi şi valurile de litigii în ceea ce priveşte executările de ipoteci după ce bula imobiliară s-a spart.

Însă principala temere a investitorilor rămâne soarta zonei euro: o serie de intrări în incapacitate de plată ar stârni un adevărat haos, cauzând pierderi masive băncilor europene din cauza obligaţiunilor guvernamentale deţinute de acestea şi, în acelaşi timp, ameninţând pe oricine altc