Acest aforism (dureros?, şugubăţ?) al lui Jules Renard figurează pe banderola roşie care înconjoară volumul "Une histoire des parents d'écrivains" ("O istorie a părinţilor de scriitori", foto 1). Un text antrenant, picant, uşor de citit, ca o bârfă cordială, fără sinuozităţi psihologizante, care ne dezvăluie relaţiile adesea complicate pe care unii dintre marii autori francezi le-au avut cu părinţii şi rudele apropiate.
Autorii lui sunt Anne Boquel şi Etienne Kern, tineri absolvenţi de litere; ea predă la Universtitatea IV Sorbonne, el este profesor în ciclul hypokhâgne al unui mare liceu parizian. Cei doi se află la a doua aventură eseistică; prima s-a numit "Histoire des haines d'écrivains" ("Istoria sentimentului de ură între scriitori", foto 2) şi a avut un succes remarcabil printre amatorii de ciudăţenii biografice şi de anecdote şarmante, fapt ce i-a împins pe cei doi studioşi autori (soţ şi soţie) să recidiveze.
"Scully şi Mulder ai literelor franceze" (cum îi numeşte criticul David Caviglioli) nu încearcă să tragă concluzii, să facă statistici şi să determine o normă comportamentală a părinţilor de scriitori faţă de odraselele lor, ci doar să ne poarte în intimitatea familială, să ne lumineze parapoanele, amorurile, orgoliile, descurajările şi geloziile parentale.
Iată, luate la întâmplare şi prescurtate, câteva dintre snoavele incredibile şi atitudinile "nesănătoase", aspre sau pur şi simplu anapoda, din carte. Toate întemeiate pe documente, atent scoase din praful arhivelor şi delicios însăilate.
Generalul Léopold Hugo (mare amator de poezie) îl considera pe tânărul Victor un versificator de doi bani. Ceea ce nu a fost de natură să-l descurajeze pe titanicul autor al "Legendei secolelor".
Laure Balzac, rezumând atititudine familiei faţă de fratele ei, spunea: Honoré avea stofa unui om de geniu? Toată lumea se îndoia serio
