Ce-aţi spune, dragii mei, de-un bulz fierbinte, copt pe jăratic? Baciul Ion Istrate din Vlădeni modelează boţul de mămăligă umplut cu brânză de burduf în palmele lui mari şi generoase. "Joacă" mămăliga în palme şi pare să nu-i simtă arsura. "D'apăi, mâinile ni-s obişnuite, nu-i bai!", zice baciul, explicându-ne apoi: "Trebuie să fie caldă, că altfel nu se topeşte bine brânza şi nu poţi să rotunjeşti mămăliga". În vatra stânii, "cujba", de care atârnă cazanul cel mare - în care zerul rămas după facerea brânzei străluceşte verzui-sidefat ca un văl de zână -, e trasă deoparte, strânsă în lanţ ca un câine de pază. Deasupra jăraticului, baciul făcuse, în ceaun, pe pirostrii, mămăliga din care acum modela "gheme" galbene. Ştefan, ajutorul baciului, potrivise între timp peste cărbuni grătarul. "Iaca, acu' pun bulzele pe jăratic. Nevastă, ia adu şi nişte pastramă să punem pentru oamenii ăştia, să vadă ce bună-i pastrama la stână!" Băciţa Cecilia se iţeşte şi ea în preajma vetrei ciobăneşti. Jăraticul, atins de seul care picură, sfârâie uşor. Locul se înmiresmează. Unul dintre "bulze" pocneşte, bolboroseşte, şuieră. Bulzul "erupe". Brânza se revarsă precum lava din craterul unui vulcan. Baciul întoarce iute "bulzele" pe cealaltă parte, peticindu-l pe cel cu "vulcanul", să nu iasă toată brânza. După numai câteva minute, vine cu "ghemele" de mămăligă la masa aşezată sub streaşina stânii. "Da' hai de luaţi!", zice baciul Istrate. "Iaca, bulzul se mănâncă aşa" - şi ne-arată cum să-l "frângem" în două, ca pe o pâine, şi apoi cum să-l rupem în bucăţi şi mai mici. Duc la gură mămăliga fierbinte, cu crustă uşor arsă pe o parte, cu miez de brânză topită. Şi dintr-o dată mă năpădesc amintirile. Seri de toamnă din copilărie când priveam cu jind boţul de mămăligă ce se cocea, aşezat pe cleştele de fier, pe jăraticul tras spre gura sobei...
Povestea brânzei şi a gulaşu