Norvegiana Karina Hollekim, prima femeie care a practicat nebuneştile sărituri BASE cu schiurile (BASE e un acronim sugerând salturile de pe clădiri, de pe piscuri, din aer şi de pe locuri de-o palmă) e cel mai viu exemplu de cădere şi ridicare pe care l-am întâlnit vreodată.
În 2006, a supravieţuit unei salt în gol, după ce nu i s-a deschis paraşuta, soldat cu 21 de fracturi deschise, pierderea a trei litri de sânge şi cu un verdict nemilos: nu va mai putea merge niciodată. Douăzeci de intervenţii chirurgicale, trei ani de chin şi o voinţă excepţională au repus-o pe picioare. Acum aşteaptă un copil, a reînvăţat să meargă, ba să şi schieze.
Cu o zi înainte să ne vedem, într-o cafenea franţuzească din centrul Bucureştiului, am încercat să aflu cât mai multe despre ea şi am dat peste o descriere minunată (îi aparţine lui Jim Rendon, de la o ediţie internaţională a revistei „Marie Claire“):
„În anii de recuperare, Hollekim a avut o epifanie: dacă faptul că pierduse totul a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat?“.
Am plecat însufleţit de la întâlnirea cu această femeie vitează, cu convingerea că Icar există, e posibil să fie femeie, iar faptul că i s-au frânt aripile poate avea un happy-end. Iată-i răspunsurile la un chestionar despre care i-am spus că e astfel conceput încât, citind spusele cuiva, să poţi alcătui un interesant profil psihologic. La sfârşitul interviului, m-a întrebat dacă e gata profilul. Am râs şi am rugat-o să mă lase să-l transcriu măcar. Acum am făcut-o, dar îmi dau seama că cel mai dârz om cu care am făcut cunoştinţă vreodată n-are nevoie de un astfel de profil. Ce rămâne de spus despre un om căruia viaţa i-a luat totul şi atunci el şi-a luat o nouă viaţă?
De ce te temi cel mai tare?
Să fiu singură.
Care e prima ta amintire?
Wow! E greu de spus dacă e chiar amintirea mea sau doar mi s-a povestit
