Agitată zi, pe cuvînt. Cum s-a crăpat de ziuă, ne-a trezit primarul şi-a-nceput să urle că-i mizerie. Cică să tăiem via, că de-acolo ni se trage. Că bem prea mult, că n-avem grijă. D-astea. Cît eram noi pe deal, prin vie, i-am văzut pe unii că trec gîrla. Au pus mîna pe Miţa lu' Vînătoru şi pe Veta lu' Culegătoru. A behăit o oaie, da' ele n-au înţeles. Aşa că ăia le-au lăsat grele şi gata. Am coborît, i-am luat la pumni, şi pe ei, şi pe ele, dar neîntîmplata se-ntîmplase. Au născut pe la nouă, nouă-jumate. Cam boccii, copiii. Nu semănau cu neamul nostru. Da', vorba primarului, asta-i viaţa, are şi uşor şi greu. Pe la ora 10 erau deja mărişori. Se jucau de-a roaba cu puradeii ţiganilor de peste drum. Dup-aia s-au încăierat. Al lu' Coman se-mbătase, a ieşit călare prin sat şi a dat foc la vreo două case. Ne-am tras şi noi, care prin pădure, care prin vie. (Că n-o tăiasem chiar de tot, cine-şi uită trecutul...) Vlădescu s-a inervat, a zis că-i bagă un par în trei litere de jos. Mihăilescu l-a-mpins cu cal cu tot în gîrlă şi ăla s-a cărat. A mai venit şi Ştefan. Da' noi ne săturasem, aşa că l-am întrebat, la mişto, Ştefan, tu speli cu Dero? S-a inervat şi-a făcut o mînăstire. Da' pe la 11, ţiganu' a ieşit cu toţi ai lui şi ne-a cerut bani, că ne-njunghie. I-am dat, ce să facem. Te pui cu nebunu'? La prînz ne-am pus la masă. Apă plată, frunze de viţă şi-un codru de scoarţă. Tot n-am avut linişte. A venit al lu' Rusu, paznicu' de la porci. Avea o rangă şi-o limbă spurcată. Ne-a luat frunzele şi-a plecat. Pe la 12 s-a-ntors şi ne-a luat hîrtia igienică. Peste-un ceas s-a întors iar. Nu mai avea ce să ia. A-nhăţat un gard şi-un ceas de butelie. A-nceput să plouă. Cu băşici. Era atîta apă că mi-a venit ideea să inventez insulina. S-a făcut noroi, am ieşit afară, am făcut un şanţ să curgă apă la vecinu'. Ăla a împins apă în curte la Chioru. Şi tot aşa, pînă la masoni.