Ca de fiecare data, binele va invinge raul, cei puternici ii vor umili pe cei slabi, testele unora vor siroi de sange, vechiul va surclasa noul, datina se va impune in detrimentul modernitatii. Exista cateva colturi de lume care isi datoreaza notorietatea unor intamplari cu iz... contondent. „Reteta" pare simpla: agresivitatea convertita in spectacol. Ce se petrece, in fapt? Organizatorii simuleaza o intrecere violenta, iar aceasta din urma este transformata in eveniment cu specific local, mobilizand intreaga comunitate, dar si turistii de pretutindeni, veniti sa admire cu nesat ostilitatile consumate pe „campurile de bataie". Cine nu a auzit de Pamplona, bunaoara, orasul spaniol devenit anual teatrul unei neobisnuite alergari, in care oameni si tauri, deopotriva, isi masoara curajul si iuteala de picior. Cursa incepe in dimineata zilei de 6 iulie, la ora opt, dureaza trei minute, se desfasoara pe un traseu prestabilit, lung de 825 metri, iar cornutele infioratoare sunt in numar de sase. Inainte de intrecerea propriu-zisa, participantii cer protectia Sfantului Fermin, patronul Navarrei, dupa care alearga precipitat inaintea patrupedelor furioase, sub amenintarea coarnelor si copitelor din dotarea acestora. Pentru indraznetii care isi asuma „jocul cu moartea", fuga disperata nu este doar ocazia de a-si testa calitatile atletice, cat si taria de caracter. Victime pot fi de ambele parti. In toate zilele festivalului au loc coride sangeroase; taurii sunt ucisi de toreadori in chinuri de neimaginat, intru delectarea publicului venit sa contemple reprezentatiile macabre. O farama din bunul renume al orasului i se datoreaza lui Ernest Hemingway, cel care l-a evocat in The Sun Also Rises („Soarele rasare, soarele apune", 1926), unul din romanele de tinerete ale viitorului laureat cu premiul Nobel pentru literatura. Tot in Spania, la Buñol, langa Valencia, in ultima zi de mie