În orice carte despre războiul din Pacific nu lipseşte fotografia-simbol imortalizând momentul când un grup de puşcaşi de marină americani înfig drapelul pe o ridicătură din insula Iwo În orice carte despre războiul din Pacific nu lipseşte fotografia-simbol imortalizând momentul când un grup de puşcaşi de marină americani înfig drapelul pe o ridicătură din insula Iwo Jima, unde s-a desfăşurat una din cele mai sângeroase bătălii cu armata imperială niponă. Acum, la atâta vreme de la acele evenimente dramatice, Clint Eastwood şi-a propus să evoce episodul în "Steagurile părinţilor noştri" (Flags of our Fathers). Proiectul său a fost însă mult mai ambiţios, pentru că, în paralel, a turnat, în decorul aceleiaşi insule, un al doilea film "Scrisori din Iwo Jima" (Letters from Iwo Jima), care înfăţişează aceeaşi teribilă încleştare văzută însă din perspectiva celeilalte părţi, adică a inamicului. Un film vorbit în japoneză şi inspirat din scrisorile ce nu au putut fi expediate ale militarilor niponi. Sosit la Iwo Jima, în preajma iminentului atac american, generalul Kuribayashi dispune de puţine trupe, nu poate conta pe întăriri, aprovizionarea este proastă. În fond, este o misiune de sacrificiu, codul onoarei impunând ca soldaţii să lupte până la capăt, alegând sinuciderea în locul capitulării. Conştienţi de sfârşitul inevitabil sunt aproape toţi, printre ei o nobilă figură de samurai, baronul Nishi, fost campion olimpic la echitaţie. În aşteptarea debarcării americane, comandantul pregăteşte un plan minuţios de rezistenţă, ordonând, între altele, săparea unei reţele întinse de tuneluri. Tactica se va dovedi cât se poate de eficace, luptele vor fi teribile şi la sfârşitul lor, din cei 20.000 de apărători niponi vor scăpa doar câţiva, după ce vor provoca atacatorilor grele pierderi. Ken Watanabe, pe care-l cunoaştem din "Ultimul samurai", are din nou o creaţie memorabilă în