Ideea acestei antologii*) mi-a venit cu un an, doi în urmă, când la un eveniment poetic din capitală ne regăseam mai multe nume cu toţii având în buletin şi în destin anul naşterii 1958. Atunci am făcut propunerea către Varujan Vosganian, Ioan Es. Pop, Nicolae Tzone şi Lucian Vasilescu, de a ne constitui într-o grupare … întâmplătoare. Dar oare hazardul a lucrat în acest caz? Nu cumva destinele sunt, în mare proporţie, rodul contextelor? După un an, doi de „mestecare” a ideii, am ajuns la concluzia că anul 2013 este unul propice iniţiativei, pentru că ne uneşte, de data asta şi aniversarea a 55 de ani (de viaţă şi biografie şi istorie neîntreruptă, cum se spunea altădată!). În final, în faţa definitivării proiectului vorbim acum de nouă poeţi şi un critic. Nu am gândit antologia pe tiparul baladei Meşterul Manole, cu cei nouă meşteri mari, calfe şi zidari, fiindcă ar trebui să spunem, în acest caz, că Vasile Spiridon, criticul, ar fi un meşter cu numărul zece, care-i şi (conform baladei) întrece. Fiind vorba de nouă scriitori meşteri, serioşi, profesionişti, întrecerea este a fiecăruia cu el însuşi, după cum şi-a croit, la modul remarcabil, memorabil, fiecare drumul propriu.

Poeţii selectaţi (de soartă, de zodie, de destin) sunt, în ordine alfabetică: Adrian Alui Gheorghe (Piatra Neamţ), Vasile Gârneţ (Chişinău), Liviu Georgescu (New York) care se alătură bucureştenilor Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu şi Varujan Vosganian. Criticul nostru, el însuşi născut în anul 1958, este Vasile Spiridon, universitar la Bacău, cel care scrie şi prefaţa antologiei. E posibil să mai fie autori născuţi în acelaşi an, la o eventuală nouă ediţie îi putem adăuga spre câştigul ideii şi al antologiei.

Un poet născut în anul 1954 spunea că cei din acel an s-au născut din entuziasmul trăit de părinţi la moartea lui Stalin. Chiar că