Este absolventă de Arte şi vrea să transmit şi altora ceea ce ştie. Merge pe ideea că arta dezvoltă intelectul. Aşteaptă însă momentul potrivit.
Este minionă, firavă, zâmbăreaţă, dar cu un acut simţ al observaţiei. „Citeşte“ omul dintr-o privire. Îi analizează atent trăsăturile, le memorează şi cu mare uşurinţă poate apoi ca, din câteva linii, să contureze o caricatură expresivă. Este acea latură a artei care îi place cel mai mult.
Spune însă că starea sufletească are un rol definitoriu în ceea ce priveşte lucrul la şevalet. „În istoria artei, fiecare perioadă, fiecare mişcare are farmecul său... Crescând, am evoluat, parcă, în aceeaşi „direcţie“ cu ea, am descoperit perioadele timpurii, am reprodus lucrări din Renaştere şi Baroc. Am cunoscut apoi noile curente. M-a fascinat fiecare-n felul său: Romantismul şi Prerafaelismul cu subiectele inspirate din literatură, mitologie şi vise. Impresionismul şi Postimpresionismul - Degas, Lautrec, Van Gogh, sunt câţiva pictori al căror stil l-am urmat şi cu care mi-am exersat linia în grafit sau tuşele de culoare“, mărturiseşte Elena.
Tânăra artistă recunoaşte faptul că operele unor nume mari precum Adrian Ghenie, Lucian Freud, Damien Hirst, Beverly Reyner, Liu Yuoanshou, Ai Weiwei, Răzvan Boar, Brâncuşi, Brauner, Rene Magritte, Max Ernst şi-au lăsat amprenta pe propriul ei stil.
Ştie ce vrea
Deşi tânără, Elena ştie ce aşteaptă de la ea în viitorul apropiat. „Dintotdeauna am simţit că talentul meu şi tot ce am învăţat şi voi mai învăţa trebuie împărtăşite şi altora, de aceea mi-ar plăcea să deschid câteva cluburi de artă plastică pentru copii şi adulţi“, spune Elena.
Este de părere că arta este o formă de dezvoltare intelectuală, de relaxare, detaşare de problemele zilnice, este chiar o terapie. „Dacă aş avea posibilitatea, mi-ar plăcea să înfiinţez o Universitate de Arte Plastice, unde m-aş