Pina acum, "antineoplastonul" nu si-a dovedit eficacitatea si siguranta, lucru certificat de FDA, dar studiile lui Burzynski continua. Oncologia este un domeniu extrem de complex si cel putin la fel de delicat. Pe linga eforturile, de multe ori supraomenesti, de a face ceva pentru pacientii atacati de boli nemiloase, sint dramele in care parca eforturile sint inutile. De ce unii pacienti fac neoplasme, care este factorul declansator, de ce unii pacienti raspund la tratament si altii nu, de ce cancerul poate lovi din nou in plina stare de sanatate - sint intrebari la care medicina secolului XXI nu poate oferi raspunsuri certe si definitive. Si totusi, cercetarea continua, in speranta unui succes impotriva unui inamic atit de complex si de ascuns. Din pacate, insa, drama pacientilor si a membrilor familiilor acestora, dispusi, in astfel de situatii, sa incerce orice, a fost exploatata de multe ori de terapii neconventionale care promit vindecari miraculoase, de la meloterapie la descintece si asa mai departe, toate fiind alimentate prin prisma exemplelor curative ale vecinilor, amicilor etc. Exista si situatii in care astfel de terapii sint promovate si sustinute chiar de catre membri ai comunitatii medicale, ceea ce face ca increderea sa creasca si miturile sa se perpetueze. Nu afirm ca nu exista si cazuri in care vindecarea s-a produs fara ca medicii sa o poata explica, dar acestea nu constituie regula, ele sint extrem de rare si cred ca au de-a face cu ceea ce este mai presus de noi. Un remediu terapeutic potential curativ este "antineoplastonul", a carui denumire a fost data de medicul si biochimistul de origine poloneza Stanislaw Burzynski unor grupuri de peptide, derivate si mixturi. Acesta a pornit de la observatia ca in singele pacientilor cu cancer de diferite forme exista un deficit de peptide, aspect rezultat din compararea cu un lot martor de pacienti fara