Primul jurnal care consemnează fotografierea ca pe un eveniment demn de a fi reţinut este cel al lui Titu Maiorescu. Receptiv la tot felul de noutăţi - lumina electrică din hoteluri, cura de slăbire, medicamentele pentru tratarea ochilor, divorţul etc.- Maiorescu îşi notează, în călătorie, locurile de unde "a luat" fotografii. Va fi avut un aparat de fotografiat propriu sau a apelat la profesioniştii noii arte? Jurnalul său nu dă detalii suplimentare. între războaie, arta fotografică l-a preocupat, dintre scriitori, pe Liviu Rebreanu. Imaginea standard a autorului Răscoalei e răsturnată de mai toate preocupările lui: şoferia, cîntatul la pian, astronomia, care l-a interesat atît de mult încît şi-a cumpărat, cum se ştie, o lunetă, şi fotografia. Jurnalul său este explicit: în 1929 îşi ia, de la magazinul Fotoglob din Bucureşti, un aparat de fotografiat propriu. Cinci ani mai tîrziu, proprietarul de la Valea Mare achiziţionează un Leika, de care mărturiseşte că e pasionat. într-adevăr, de la Liviu Rebreanu au rămas mai multe fotografii, care dovedesc preocuparea constantă pentru acest fel de a încremeni clipa, între care şi un frumos autoportret în oglindă. Valea Mare, Peleş, Berlin şi Paris, peisaje şi scene citadine, detalii şi gros-planuri arată, toate, că amatorul Rebreanu se specializase îndeajuns în acest domeniu, nou nu numai pentru el, dar şi pentru generaţia din care face parte.

Există însă, în perioada interbelică, şi cîţiva adevăraţi profesionişti ai genului. Unul dintre cei mai talentaţi este Nicolae Ionescu, zis şi Nae Ionescu. I-am descoperit "jurnalul" - unul fotografic, dar mai expresiv decît multe documente scrise - într-un album trilingv (română, franceză, engleză), intitulat Bucureştiul de altădată şi publicat anul acesta de Alcor Edimpex S.R.L. Prefaţa este semnată de Emanuel Bădescu şi Iulian Voicu. Biografia lui Nicolae Ionescu,