Oarecum metaforic, perioadele de timp ceva mai lungi primesc nume: secolul vitezei, anul înţelegerii între popoare, săptămâna curăţeniei etc. Printre ele ar trebui să-şi facă loc şi săptămâna arbitrajelor ciudate care, fără îndoială, este cea încheiată alaltăieri printr-o prestaţie oarecum comică dar pe fond tragică pentru măcar una din echipe, CFR Cluj. A fost al treilea (sau al patrulea?, veţi vedea de ce nu se poate număra corect) arbitraj să zicem discutabil, deşi cuvântul potrivit ar fi tot „penal”, cum îmi place mie să spun în asemenea situaţii. S-o luăm cronologic. Primul ar fi cel de la Londra, unde în meciul Tottenham – Lazio, arbitrul român Haţeganu, în complicitate cu alţi 4 români (unul fiind „Brad Pitt” la una din porţi), a reuşit să anuleze 3 goluri, toate aceleiaşi echipe, Tottenham. Dacă plecăm de la premisa că gazdele au mai mereu un 5-10% avantaj din partea fluieraşilor, atunci s-au cuveni salutat Haţeganu ca un mare fair player şi onest fără frontiere. Numai că dacă la unul din goluri ofsaidul a fost evident, la celălalt anulat pe acelaşi motiv planează serioase dubii. Iar în privinţa celui de-al treilea, s-avem pardon: n-a fost nici urmă de fault, atacantul care a lovit mingea cu capul sprijinindu-se de fundaşul lui Lazio abia în cădere, după ce trimisese mingea în aţe. Ca să nu mai vorbim de faptul că în Anglia niciodată nu s-ar fi fluierat fault, chiar dacă ăla s-ar fi sprijinit de fundaş, cum zice Haţeganu că ar fi stat lucrurile. Sâmbătă, la Cluj, s-au fluierat două penalty-uri de tot hazul: nici urmă de contact. Teo Crăciunescu a fost pur şi simplu idiot când l-a fluierat pe primul. Dându-şi, cred, seama de gafă, l-a dat şi pe al doilea, în compensaţie. Ceea ce îl face de două ori mai idiot. Dar chestia cu adevărat tare e a lui Balaj. Ăsta a fost doar complice la asta, că era rezervă. A doua zi, în ciuda oricărei reguli, a arbitrat (la c