Cînd vine vorba de aceste aparate, aproape oricine se gîndeşte la invenţiile secolului al XX-lea, însă principiul funcţionării lor a fost descoperit încă de la jumătatea primului mileniu.

Cînd vine vorba de aceste aparate, aproape oricine se gîndeşte la invenţiile secolului al XX-lea, însă principiul funcţionării lor a fost descoperit încă de la jumătatea primului mileniu.

În jurul anului 400 d.Hr., copiii chinezi se distrau înălţînd o jucărie zburătoare din bambus, confecţionată manual, învîrtită rapid. În secolul al XV-lea, jucăria a ajuns şi în Europa. Acesta a fost, probabil, obiectul care l-a inspirat pe Leonardo Da Vinci, la începutul secolului al XVI-lea, să desenze prima schiţă a unui elicopter. Desenul părea funcţional doar pe hîrtie, dar fizic el nu a existat niciodată în formă fizică. Două dintre motivele care au împiedicat construirea unui astfel de aparat funcţional, timp de mai multe secole de la primele schiţe ale lui Da Vinci, au constat în lipsa unei surse de energie, aşa cum este cazul unui motor adecvat, şi în neînţelegerea pe deplin a principiului fizic în urma căruia putea fi ridicat de la sol un corp cu ajutorul elicelor.

Primele schiţe ale unui elicopter au fost desenate de Leonardo Da Vinci, datele fiind funcţionale, însă doar pe hîrtie

PRIMUL ZBOR. Apariţia primelor motoare, în secolul al XIX-lea, a reprezentat un pas înainte pentru ridicarea de la sol. În 1880, Thomas Edison a utilizat pentru prima dată un motor pe bază de fulmicoton (nitroceluloză, exploziv puternic, n.r). Din cauza numeroaselor explozii din timpul experimentelor, Edison s-a reorientat, utilizînd ulterior aparate dotate cu motor electric (cu ajutorul căruia a descoperit că, pentru o bună funcţionare a aparatului, era necesar un rotor mare dotat cu pale mici). Deşi se întrezărea posibilitatea construcţiei cu succes a unui elicopt