Chiar dacă au masa mai îmbelşugată şi câştigă un salariu de trei-patru ori mai mare decât în ţară, românii din străinătate nu cântă cu aceeaşi bucurie colinda de sărbătoare.
1 /.
Nici nu simţi că eCrăciunul, dacă eştideparte de casă. Şichiar dacă masa eplină, că-ţi permiţisă cumperi acum detoate, chiar dacă şi în Italiacalendarul arată tot 25 decembrie,chiar dacă îţi pui un CD cucolinde, fără familie e îngrozitor.“Pentru Nicoleta M., plecată lamuncă în Forli, Italia, împreună cusoţul său, Ionică - la fel ca şipentru alte câteva milioane deromâni -, Sărbătorile petrecutedeparte de casă sunt secate defarmec. Asemenea compatrioţilorsăi, care nu ajung în România deCrăciun, se linişteşte Nicoleta M.la gândul că va fi ultima dată cândva cânta „Florile dalbe, flori demăr“ pe meleaguri străine.
La fel se simte şi de cealaltăparte a baricadei, rudele rămase înţară. Iar cei mai afectaţi sunt copiiiromânilor nevoiţi să-şi părăseascăţara pentru a avea un trai decent.„Crăciunul trecut l-am sărbătoritfără băieţelul nostru, Antonio, careare trei ani. Nu pot spune cât demare a fost tristeţea acelor Sărbători! Anul acesta a dat Dumnezeu săfim cu toţii sub acelaşi bradîmpodobit“, spune, fericită, femeia.
Dor de cozonaci,de pluguşor, de casă
Fie că se străduiesc să respecteîndeaproape tradiţiile româneştisau le combină cu obiceiurile ţăriicare i-a adoptat, fie că primesc, lapachet, bucate pregătite cu dragoste,ca la mama acasă, şi împodobescbradul în aşteptarea aceluiaşi Moş,românii plecaţi nu pot simţi pedeplin bucuria Sfântului Crăciun.
„Îmi lipseşte armonia de acasă,mi-e dor să văd colindători îmbujoraţi pe uliţele satului, să mănânccolaci şi cozonaci copţi în cuptor debunica. Îmi lipsesc cei dragi maimult decât orice“, spune GabrielaMunteanu, „euronavetistă“ cu actede trei ani, din Forli. Munceşte în„Cizmă“ împreună cu soţ
