De 21 de ani tot facem bilantul timpului trecut din decembrie 1989 si ne tot raportam la acel nivel zero la democratiei romanesti.
Ce am pierdut si ce am castigat? Si parca niciodata bilantul nu a parut mai deprimant ca acum, prin prisma sondajelor de opinie care ne arata ca aproape jumatate dintre romani considera comunismul o idee buna prost aplicata si sunt nostalgici dupa acele vremuri.
Pana si Traian Basescu, cel care a initiat condamnarea formala a comunismului, a ajuns sa spuna ca Nicolae Ceausescu ar fi fost un bun sef de stat daca ramanea la putere doar primii 10 ani.
Este o concluzie teribila pentru cei care si-au pierdut atunci viata si pentru urmasii lor. Dincolo de onoruri si vorbe mari, sacrificul lor pare inutil. Si chiar in preziua aniversarii, Romania a primit vestea ca, dupa toate probabilitatile, va ramane o tara de mana a doua a UE, din cauza unor tare de care parem blestemati sa nu scapam: coruptie, criminalitate si Justitie disfunctionala.
Franta si Germania se opun intrarii noastre in spatiul Schengen la termenul initial convenit. Un verdict previzibil si amar primit din partea celor mai mari doua puteri europene: Franta si Germania. Acest esec, amar si pentru cei care nu aveau de gand sa se plimbe in Eeuropa ca intre judetele romanesti, nu cred ca este de natura sa diminueze numarul nostalgicilor, dimpotriva.
De fapt, intre acest verdict si cresterea numarului nostalgicilor este o legatura directa. Coruptia, criminalitata si justitia disfunctionala sunt si principalele motive pentru care, la 21 de ani dupa Revolutie, masa nostalgicilor este atat de mare. Aceasta nostalgie este de fapt o imensa criza a democratiei, in care oamenii si-au pierdut increderea. Iar motivele ei fac parte din ceea ce generic numim proasta guvernare a Romaniei in tot acest timp.
Aici ne-au adus ran
