Nicaieri, in Europa, un om politic, care isi condamna sotia la cratita, nu mai poate ramane in politica. Ei bine, in Romania, un astfel de om este presedinte si conduce in sondajele de opinie! Intotdeauna am fost impresionat de destinul colegelor noastre de viata, aici in Romania. Nascute intr-o tara sexista si educate in filosofia cratitei, abuzate adesea de cei care si-au arondat intaietatea, intr-o societate masculina prin excelenta si primitiva pana la saturatia patriarhatului, femeile romane si-au purtat povara pasului secund cu demnitate.
Frumoase si darze, s-au incapatanat sa-si creasca copiii cu drag, desi erau obligate, in anii lui Ceausescu, sa nasca pe banda rulanta ca niste pantece amorfe, lipsite de constiinta si ratiunea fiintelor superioare. Impleticindu-se printre plasele care le rupeau mainile, dupa cotidiana batalie de la cozile ceausiste, din piata, femeile romane aveau timp sa mearga la serviciu, unde lucrau in trei schimburi, sa ne duca pe noi, cei mici, la scoala, sa trebaluiasca prin casa si chiar sa incaseze portia zilnica de sudalmi, daca stapanul absolut, barbatul roman, constata ca munca femeii era necorespunzatoare. Si asta, intr-o epoca in care pana si conservatoarea comunitate americana, unde se pastreaza si azi ideea ca femeia trebuie sa ingrijeasca de familie, iar barbatul sa furnizeze mijloacele, bucataria devenise, mai degraba, un experiment al emanciparii decat o filosofie de viata. Iar in toata lumea civilizata, femeile trecusera de ani buni la construirea carierelor profesionale in competitie cu barbatii.
De aceea, atunci cand in 2004, domnul Rocco Butiglione a fost propus de Berlusconi, din partea Italiei, pentru a prelua portofoliul de comisar pentru justitie, in executivul comunitar al lui Barroso, Parlamentul European s-a coalizat pentru a respinge propunerea italiana si componenta Comisiei. Pentru ca ideile d
