Tibi Selymes s-a dorit Sorin Cîrţu de pe vremuri şi i-a ieşit. Agândit meciul cu prioritatea de a bloca tot ce înseamnă Steaua dinpunct de vedere ofensiv. A ieşit un meci din care nu a fost deînţeles decât că, uneori, până şi mingea cască.

Astra a fost Steaua şi Steaua a fost Astra aseară. Şi nu e ometaforă. Aceeaşi aşezare şi acelaşi tipar al jucătorilor. Miranda,atacantul masiv, ca şi Bilaşco, Tigoianu, sosia lui Onofraş, N'Doyeşi Takayuki în centrul liniei mediane ca replici pentru Gardoş şiBicfalvi. În aceste condiţii, totul a arătat ca un vals alsterilităţii. Porţile nu au existat timp de o repriză. Nu s-a şutatniciodată pe buturi şi totul a mirosit a remiză fără condiment. Şinici Cîrţu, şi nici Selymes nu au îndrăznit să rupă dulceleechilibru riscând în vreun fel. Răcnete s-au auzit doar atunci cândGeraldo, spre finalul primei părţi, a intervenit în careu laTigoianu, gazdele cerând penalty. Haţegan a văzut însă bine şi adat doar corner.

Acum maicrede Gigi?

Cîrţu îndrăzneşte ceva la pauză: Ricardo pentru Iliev, plusretragerea lui Gardoş în apărare, lângă Geraldo. Jocul rămâne însăîntr-o balanţă de farmacie pentru că Steaua nu reuşeşte să împingăfrontul în terenul advers. Perechea de atacanţi Onofraş - Bilaşconu a fost deloc o alegere fericită, întâlnindu-se rar cu mingea. Cutoate acestea, cei doi nasc în sfârşit o ocazie. Una a la Urziceni,cu Bilaşco prelungind în careu cu capul şi cu Onofraş şutând fărăpreluare, dar şi pe lângă poartă. În fine, ceva pare să seîntâmple, pentru că Nicoliţă găseşte o execuţie uimitoare, şutândcu efect puţin lângă vinclu. Intră şi Dică, dar nimic nu seschimbă. Astra lui Selymes se apără la fel de ordonat. Fazele degol lipsesc în continuare şi totul devine enervant. Ce rămâne e căîn Ghencea doar Gigi Becali mai poate crede într-un titlu, ca oglumă nesărată şi repetată împotriva tuturor logicilor. La fel den