Cerşetorii noştri au cam dispărut de pe marile bulevarde din Paris, pesemne de teamă să nu intervină poliţia şi să-i trimită acasă.
Parisul este în toamna asta mohorât. Motivul însă este meteo. Unii ar putea spune că oraşul e mai puţin colorat şi pitoresc pentru că ţiganii s-au rărit. Cerşetorii noştri au cam dispărut de pe marile bulevarde, pesemne de teamă să nu intervină poliţia şi să-i trimită acasă. Dacă am văzut câţiva în aceste zile. Acum un an făceau parte din peisaj. Te luau în primire de la ieşirea hotelului, agitând un pahar de plastic în care se găsea mărunţiş pus acolo să zornăie pentru ca tu, fraiere, să înţelegi ce se vrea de la tine. Dacă te făceai că nu-i vezi şi dădeai să treci, îţi ţineau calea, strigau la tine. Ca român distingeai ceva, eventual o trimitere la origine. Alteori ţi se adresau într-o frangleză formată din 3-5 cuvinte. Fireşte, cereau să le laşi nişte bănuţi şi-ţi arătau copilaşul de ţâţă sau piciorul şontorog. Se ţineau după tine până la staţia de taxi sau de metrou, dar nu mai mult de 100 de metri, pentru că acolo există o graniţă invizibilă de unde te luau în primire alţi cerşetori, care te urmăreau în grup până în uşile magazinelor şi ale bistrourilor.
Acum, problema pare rezolvată, cerşetorii sunt mult mai puţini. Ceva-ceva tot ştiu impricinaţii, au aflat că e groasă în ce-i priveşte. Cert e ca bulevardele Parisului par mai sigure. Negustorii, patronii de restaurante şi cafenele, hotelierii, turiştii etc. se simt mai bine.
Tocmai mă dedam acestei filosofii de doi bani, când mi-a căzut în mână presa franceză, care anunţa că de marţi a început la Assemblée Nationale discuţia pe legea imigraţiei, care vrea să facă ordine în chestiunea străinilor fără documente din Franţa. În anii 2000 este a patra lege care încearcă să rezolve ceva. Sarkozy are o majoritate confortabilă în camera inferioară şi nu va avea probleme să
