În orice ţară, miza alegerilor este una naţională. Există însă câteva ţări unde miza alegerilor are o semnificaţie specială, prin importanţa pe care aceste rezultate o au pe plan regional, continental sau mondial.
Ce se va decide acum în Germania interesează în cel mai înalt grad cancelariile europene, evident, structurile de la Bruxelles dar şi marile centre de putere ale lumii, Washington şi Moscova. Acestea din urmă au câteva motive diferite de interes dar şi unul esenţial în comun: de câţiva ani, Germania se conturează ca elementul inconturnabil pentru orice discuţie despre posibilele politici viitoare pentru recuperare şi relansare economică, fiind centrul de forţă al zonei euro (30% din PIB), impunându-se în consecinţă drept prim partener strategic.
Foarte interesant de ştiut acest lucru deoarece, foarte discret la început, din ce în ce mai vizibil în ultimii ani, Berlinul a fost curtat intens atât de ruşi cât şi de americani. Primii, pe linia de cooperare în domeniul geopoliticii hidrocarburilor, au folosit capacităţile, sfaturile şi experitza cu totul speciale ale fostului Cancelar Schroder pentru a stabili podul energetic pe care se bazează siguranţa energetică a Germaniei şi, în caz extrem, poate da şi Europei occidentale un backup salvator.
Americanii caută în Germania aliatul continental care ar putea să suplinească poziţia tradiţională de forţă (dar acum progresiv în diminuare rapidă) a Marii Britanii, ajunsă din element-motor al UE, stat reprezentativ pentru curentul euro-sceptic. Americanii, dintotdeauna, sunt pragmatici şi ofensivi, neputând să lase un hiatus în politica lor de alianţe europene, vor aliatul german chiar dacă, din mai multe puncte de vedere, mariajul ar fi mai greu de realizat decât cu obedienta Marii Britanii. Dar, în mod limpede, şi cu mult mai profitabil pe termen mediu şi lung, acum, ca un fel de dividende politic