Daca orice toamna incepe cu recoltele (dupa cum bine arata stampele de epoca), de ce n-am incepe si noi cu o revista de cultura, literara mai ales, care-si pastreaza frecventa aparitiilor (cate, oare, isi mai permit), asumandu-si un respect minim fata de comunitatea intelectuala locala si de aiurea, pe care le-a obisnuit cu paginile sale. Insumi am vazut cu cata greutate se mai pot publica fragmente de cultura si, mai ales, cu cata ostilitate, de parca am fi partasi ai unei crime blestemate, prin care ne tragem esentele, cum la Sydney descalificarile.
Important este faptul ca putem citi, ca de fiecare data, texte pe care le urmarim, sau le combatem, fie si pentru ca de la "Convorbiri literare" asteptam raspunsuri sau provocari. Septembrie, mai violent decat inceputul de octombrie, ne aduce, ori provocarea sirului deja stiut al autorilor de pagina (Gheorghe Grigurcu, Miron Kiropol, Lucian Vasiliu si, mai nou, Isabela Vasiliu Scraba, doar exemplificand), ori linia de plutire mereu in schimbare a celor care pot improspata, de la numar la numar, atat fotografiile de autor, cat si textele. Nu stiu cat de hotarata este o anumita comunitate in a declama "deturnarea intelectuala" a celei mai cunoscute reviste literare romanesti, dar stiu ca cei mai multi apartinatori ai acestei comunitati nu fac altceva decat sa citeasca numele autorilor si sa le confunde, acolo unde este cazul, cu biografia si cu iesirile de natura strict personala, necesare de altfel, din decor. Cat despre text, nimic mai mult decat despre om, prin vesnica (om)isiune.
Mai avem putine lucruri pipaibile, la Iasi, in cultura. Sa le luam in serios... si sa le ducem mai departe, doar si pentru ca avem orgoliul mai mare decat plapuma.
Daca orice toamna incepe cu recoltele (dupa cum bine arata stampele de epoca), de ce n-am incepe si noi cu o revista de cultura, literara mai ales, care-s
