N-a fost chiar „unul mie, unul ţie”, dar se declară mulţumiţi. „Tratatul de la Murighiol a dovedit încă o dată coeziunea USL (...) Le mulţumesc partenerilor mei care au lucrat la această construcţie destul de laborioasă”, a spus Crin Antonescu, liderul alianţei PNL-PC, beneficiara a 206 colegii parlamentare, cu 40 mai puţine decât şi-a adjudecat, după „mici reglaje”, tabăra PSD-UNPR. Şeful acesteia din urmă, Victor Ponta, a dat, în timpul negocierilor, nas în nas cu fatalitatea, care i-a zâmbit frumos: „Asta este soarta noastră, am trecut cu bine testul solidarităţii în USL. Nu am avut niciun vot împotrivă. Absolut toată lumea de luni se pune la treabă. Acum, sunt convins că USL va avea majoritatea absolută în Parlament”. Departe de Deltă, la Bucureşti, PD-L a tricotat propria sa alianţă (ARD) cu ce a mai rămas din PNŢCD şi fantomatica Forţă Civică, materializată la cererea lui Mihai Răzvan Ungureanu. „Am trecut de la vorbe la fapte. Constituim adevăratul pol de centru dreapta, de care România are nevoie pentru a se opune stâgii socialiste”, a declarat preşedintele pedelist Vasile Blaga, sigur că nu vor fi probleme la stabilirea candidaţilor. Pe fondul acestor discursuri optimiste, principalii competitori se aliniază de startul electoral, USL şi ARD tropăind spre Parlament în formaţie de patru şi de trei partide.

În actualul Legislativ au intrat cinci (PD-L, PSD+PC, PNL şi UDMR), la alegerile de anul acesta însă, numărul lor este posibil să se dubleze, astfel încât, deşi va fi apărea structurată în două blocuri politice, cu UDMR şi PP-DD relativ independente, scena parlamentară va fi mult mai fragmentată. Pe lângă PC – care, de 12 ani, nu a avut niciodată curajul să treacă, singur, testul electoral, lipindu-se de PSD şi, acum, de PNL -, apar noi partide-apendice, cu oameni pe locuri eligibile. Este vorba de UNPR, PNŢCD, Forţa Civică şi chiar Noua Republic