Placere cinica, inca una, in a ne mai si amuza - nu numai a ne incrunta lombrozian in stil CTP - de spectacolul ce ni se ofera zilnic. Preferabil oricum celui sinistru din perioada Academiei Republicii Socialiste Romania. Suna un pic a slagar antebelic: Sa nu ne despartim/ Sub floare alba de april... parca asa suna, nu?
Trimiterea la perioada - una oricum roza - raspunde unei recente imagini, cu plenul Academiei de-acum, omagiindu-l pe acel Titulescu, tutelar al Externelor, emblematic si pentru idealitatea academica.
De aminat, o secunda, pomenita imagine, pentru a face - efect de contrast - un succint excurs la originile unei institutii care avea sa contribuie substantial la prestigiul modern al statului. S-a pastrat barochistul tablou al fondatorilor de la 1867 - Societatea Academica Romana - distingindu-i (cit ne ingaduie palidul dagherotip) pe: Alecsandri, Negruzzi, Heliade Radulescu, Laurian, Cipariu, Baritiu, Hurmuzachi, Caragiani.
Si mai exista o fotografie de frumoasa emblema, una mult mai tirzie, de prin anii 30, cu floarea membrilor, in... uniforma de gala; Rebreanu, ce avea sa se stinga chiar in preajma invaziei rusesti, e alaturi de un Sadoveanu, renuntind, conu Mihai, la haina cu fireturi academice si imbracind-o, vai, pe cea tovaraseasca a Marii Adunari Nationale.
In fine, si imaginea: recenta sesiune a Academiei, cu prinosul adus unui Titulescu - el insusi cindva membru plin - la 150 de ani de la nastere. Sub bagheta perpetuu disponibilului acad. Berindei, asertiunile s-au dorit o onorabila reconstituire. Neputind fi evitate, evident, - si nicicind - contrastele. Unul mai... fotogenic decit altul. Prezenta unui Nastase in prezidiu - fondatorul, vai, vai, al unei societati cu numele lui Titulescu, el insusi, mde, in descendenta... titulesciana la Externele neocomuniste - ar fi fost intregita doar de, de ce nu?, a unui Ponta, junele a