Toma se născuse la 21 august, 1925. Unic. Uriaş actor... Apoi...
Din ’77 şi până acum au trecut 36 de ani. De 36 de ani Toma Caragiu e plecat. Vreau să scriu în aşa fel încât să trimit spre ceilalţi respectul pe care l-am avut şi îl am pentru el. Umblu prin casă şi nu ştiu ce caut în amintiri.
Au apărut mai multe cărţi despre el. Una a Matildei Caragiu, sora lui, o carte-album foarte elegantă, o carte a Elenei Caragiu, soţia lui, sprintenă şi plăcută, şi alte trei cărţulii, una a lui Petre Bokor foarte interesantă, una hazlie şi cu înveliş de estradă şi una prima comentată de dl Valentin Silvestru.
Le răsfoiesc... o mulţime de lucruri minunate. O să iau din fiecare carte câte ceva. În cartea regizorului Petre Bokor are pe coperta patru sculptura surorii lui mai mici, a Getei Caragiu, care se şi găseşte la Teatrul “Bulandra” şi o poezie scrisă de Toma: “Ţi-aduci aminte de mine/ În forfota nebună a cârciumii/ Cine a aruncat zarurile?/ Paloarea dinaintea morţii/ Şi ochii lui din adâncuri/ Privesc durerea mea ce curge încet/ Şi lacrimile mele/ Ce nu pot ajunge pân la Tine/ Fotoliul uscat/ În care împietrit de veacuri/ Aştept să mor/ Arzând încet/ Ţi-aduci aminte de mine/ De ştire vreau să-ţi dau/ Cu un minut înainte de-a muri/ Şi jertfa mea de o înţelegi/ De-a pururi urma mea te va-însoţi.”
Gina Patrichi mărturisea atunci după dispariţie: “Era o Prezenţă. El, Comedianul impresiona prin gravitatea, prin discernământul său, prin profunzimea şi pertinenţa opiniilor. Uimitoarea lui sete de viaţă, putearea de muncă ieşită din comun, imensa generozitate cu care se dedica Scenei şi Oamenilor veneau nu numai din instinct, ci şi dintr-o superioară concepţie despre lume. Dăruia enorm, risipind în juru-i artă, duioşie, umor şi înţelepciune”.
Perfidă, moartea l-a surprins în plină glorie. A fost un actor irepetabil, un unicat.
Liviu Ciulei pov
