"Curcubeul din hol" e o carte incifrata si incitanta. In interiorul ei gasesti atita nebunie, incit, privind cu atentie la tot ce se petrece in jurul tau, iti vine sa te apuci cu miinile de cap si sa o iei, pis-pis, pe aratura... In Istoria literaturii romane contemporane (care, cu toate slabiciunile ei, contine mult mai multe informatii si observatii pertinente privind literatura romana actuala decit recenta Istorie a lui N. Manolescu), criticul literar Ioan Holban se ocupa, printre altele, si de un capitol destul de delicat, daca nu chiar ignorat, al actualitatii noastre literare: proza poetilor. Am spus "destul de delicat", intrucit, cu mic, cu mare, bravii nostri critici - exista, desigur, si exceptii - isi manifesta mefienta cind e vorba sa-si aplece ochiul asupra cartilor de proza, indiferent daca e vorba de volume de nuvele, de schite, de povestiri sau de romane scrise de poeti. Judecata lor, in astfel de cazuri, e cit se poate de categorica: "A, prin urmare, avem de-a face iar cu o betie metaforica, mai mult sau mai putin coerenta...". Orgoliosi, urmasii lui Maiorescu isi umfla narile, uitind cu desavirsire ca in tineretile lor si-a incercat pana abordind cind un gen, cind altul... Esecul repetat i-a facut pe multi dintre ei sa devina la fel de intransigenti cum sint doar lucratorii de la morga care, chiar si atunci cind au in fata un om viu, se comporta ca si cum ar "dialoga" cu un cadavru. Deh, au si criticii metehnele lor! Meseria nu e deloc usoara. Aici iti trebuie o anumita masura. Daca esti prea generos, autorii ti se urca in cap si incep sa-ti ceara socoteala pentru orice fraza asternuta pe hirtie. Daca esti prea aspru, cazi in cealalta extrema si, in loc sa-l stimulezi pe literat, il ucizi cu scopul de a-i transfera o parte din organe unor opere ce au nevoie de surescitare... Ma rog, e posibil ca viziunea mea asupra criticii sa fie destul de pesimista