In seara de dupa atac, i-am citit cu sila cartea postata pe Internet - este o insailare incoerenta si absurda de aberatii prea bine cunoscute celor care studiaza antisemitismul si negarea Holocaustului. Dupa ceremonia de inaugurare a presedintelui american Barack Obama, prin tot Washingtonul au fost vindute tricouri si alte suveniruri cu inscrisul "I WAS THERE", ca sa serveasca drept amintire si motiv de mindrie celor care au avut norocul sa asiste la acest eveniment istoric. Cred ca imi voi cumpara pina la urma un tricou... Cu tristete trebuie sa spun insa ca "am fost acolo" si in momentul atacului armat petrecut in cladirea Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington (10 iunie). Eram in biroul meu de la etajul 5, spatiul rezervat Centrului de Studii Avansate al USHMM, unde sint bursier pentru sapte luni, cind a inceput totul. La inceput a aparut un screen rosu pe ecranele computerelor din Centru, cu un mesaj de alerta de securitate. Initial, ni s-a cerut sa parasim cladirea, apoi, dimpotriva, ni s-a spus sa stam in birouri. Deja politia a inceput sa se adune masiv in jurul cladirii. Informatiile nu erau clare - se stia doar ca au fost niste impuscaturi undeva pe linga muzeu. Am inceput sa fac fotografii de la etaj si sa scanez posturile de radio. Dupa cautari, in sfirsit primul buletin de stiri. Ne-am dat seama imediat ca totul era mai serios decit ne-am inchipuit - atunci am aflat ca impuscaturile au avut loc in muzeu, si nu afara, si ca a fost impuscat un ofiter de paza. I-am vazut pe toti din jur schimbindu-se la fata. Peste citeva ore aveam sa aflam ca ofiterul Stephen T. Johns a murit in urma ranilor. Mi l-am adus aminte dupa fotografia din ziare: "Big John" - pentru ca era un tip extrem de inalt si bine facut - parea un om fericit, care glumea tot timpul si transmitea o stare buna celor din jur. Un fiu a ramas in urma sa. Atacul s-a petrecut la intrarea