Deşi se tot vorbeşte despre criză, se pare că pe mulţi nu-i prea afectează pentru că, spre exemplu, în Austria sau Germania, orice aşezare este invadată de turişti, terasele sunt mereu pline, asemeni magazinelor din care se cumpără… orice. (...)

La câţiva kilometri, într-un orăşel încântător – Kufstein –, cu străduţe înguste şi case cochete, a fost găzduită, între 31 iulie şi 15 august, o nouă ediţie a Festivalului de operetă care, în ambianţa castelului din vecinătate, pe o scenă acoperită (asemeni sălii, cu o capacitate de 2.200 de locuri), amenajată lângă metereze, a inclus şase spectacole cu Văduva veselă de Lehar, susţinute de orchestra şi corul Operei din Timişoara, colaborând şi de această dată cu o distribuţie internaţională. Sub bagheta unui dăruit dirijor – Michael Tomaschek –, muzica a sunat cuceritor, totul a avut fluenţă, cursivitate, iar acţiunea s-a menţinut permanent la intensitatea şi „nervul“ necesar pentru a capta publicul. De altfel, şi soliştii s-au implicat cu reală plăcere în conturarea personajelor, având şi vârsta şi charisma adecvată fiecărui rol în parte. În regia clasică semnată de Diethmar Stras Publicitate ser, cu decoruri funcţionale şi costume elegante, Marco di Sapia a fost un adevărat Danilo, ideal pentru asemenea rol care cere şi expresivitate şi maleabilitate, Luisa Albrechtova a convins în Hanna, deşi a preferat o apariţie în primul rând decorativă, un reputat comic – Thaddaus Podgorski – a stârnit ropote de aplauze în Njegus, dar toate personajele – chiar şi cele episodice sau de figuraţie – au fost impecabil interpretate, realizând permanent tensiunea, atmosfera, umorul şi poezia unei partituri în care, totuşi, primează muzica. Coriştii timişoreni au adus nu doar o sonoritate de calitate, într-o perfectă limbă germană, ci şi o mişcare scenică plină de vervă, adesea destul de solicitantă, într-o relaţie firească şi perma