Spirit nelinistit, inrudit cu Bosh, Goya, William Blake, Kahlil Gibran, Marcel Chirnoaga face parte din marea familie a artistilor vizionari. El este un maestru al liniei, al luminii si al umbrelor incrustate pe placa de metal, topite in bronz sau cioplite in piatra. Unii spun ca excesul de fantezie i s-ar trage de pe vremea cind incerca, inchis in atelierul sau de la parterul imobilului "cu ecouri renascentiste", cum il descrie Grigore Ilisei (eu mai degraba l-as asemana cu hrubele dostoievskiene, bintuiete de raskolnici inarmati cu pensule, surubelnite, dalti si ale instrumente de tortura pentru materia prima din care se naste opera de arta!), situat in Piata Amzei, nu departe de celebrul plop Gica, crescut in preajma blocului lui Nichita Stanescu (pe care, in tinerete, Marcel Chirnoga obisnuia sa-l salute ridicindu-si mina dreapta in aer si strigind: "Salut, ba, Gica, vad ca azi ai golit deja trei sticle de votca, in loc de doua, asa ca ia sa-mi cinti mata un mars nuptial, ba nu, mai degraba, intoneaza-mi un mars funebru!", iar plopul Gica, infoindu-si si desfoindu-si frunzele, fredona "Marsul"...), sa descopere formula matematica a gravurilor lui Durer. Altii zic ca totul a pornit chiar de la plopul Gica si de la sticlele umplute cu metafore si cifre magice care i se balabaneau alene-n in ramuri. Altii dau vina doar pe cifre, in miezul carora s-ar ascunde saminta binelului si raului... Eu cred insa ca totul a plecat de la triunghiurile si cercurile pe care le mizgilea febril pe tabla profesorul sau de matematica Dan Barbilian, care-l invata cum sa transforme cifrele in note muzicale si ecuatiile in poezie. Direct sau indirect, se pare ca profesorul Dan Barbilian a avut o influenta decisiva (cel putin, asa cred eu) asupra destinului artistic al tinarului Marcel Chirnoaga. Nu cred ca exagerz prea mult spunind ca viziunea grafica a lui Marcel Chirnoaga isi trage rad