În lumea globalizată de azi, datinile succesorale în dictaturi precum Coreea de Nord afectează în primul rând bursele şi cursul de schimb. Tensiunea din regiune s-a răsfrânt imediat asupra pieţelor financiare din regiune, focul executat de militarii comunişti coborând indicii bursieri, dar şi won-ul. Seulul a anunţat deja că e pregătit să intervină şi, spre deosebire de Phenian, e gata să tragă mai mult cu lichidităţi decât cu gloanţe, pentru a contracara un eventual cutremur pe pieţele financiare. Acum, vestea bună. Din fericire, pe cât de grav este incidentul de pe insula Yeonpyeong, acesta nu are suficient potenţial încât să şi catapulteze conflictul intercoreean spre unul de proporţii. Nu doar că ar fi ultimul lucru de care are nevoie comunitatea internaţională, acum când criza financiară se suprapune pe conflicte armate deja existente, dar nici pentru Coreea de Nord însăşi războiul nu este o opţiune pragmatică. S-ar deschide o Cutie a Pandorei, iar efectele sunt greu de prezis şi de administrat inclusiv de către comunişti. În plus, obuzele ucigaşe ale familiei Kim, lansate marţi pe teritoriul sud-coreean, nu fac nicidecum parte dintr-o operaţiune izolată şi la întâmplare a Phenianului. Ele nu sunt doar semnul nebuniei de moment a singurului lider pătruns încă de stalinism şi nici doar un simptom haotic al urii frăţeşti pe care Nordul comunist i-o poartă Sudului capitalist, ci o manevră tactică, parte a strategiei mai ample de marketing geopolitic a regimului lui Kim Jong-Il. Ca să înţelegem ce stă în spatele gestului extrem al armatei nord-coreene din 23 noiembrie ar trebui să privim contextul mai larg din regiune. Cele mai recente evoluţii sunt legate de accelerarea procesului de succesiune la vârful puterii staliniste. Cu sănătatea şubrezită, Kim Jong-Il îi va ceda scaunul fiului său mai mic, Kim Jong-Un. Momentul este unul sensibil. Dictatorul actual vre