Mană cerească Elveţia pentru casele de pariuri, că tot am vorbit despre ele data trecută. În dubla amicală cu Germania şi România a dat de fiecare dată cotele cele mari. Victoria cu Germania chiar a fost o surpriză, în ciuda faptului că nemţii au jucat cu multe rezerve, dar aceste rezerve ar trebui să însemne totuşi ceva mai mult decât titularii elveţieni. În schimb, era de aşteptat ca o ţară neutră (şi) din punct de vedere fotbalistic să nu lege două victorii, iar aici noi am fost beneficiarii. Mai mult decât noi, Piţurcă. Deja a început să pomenească de Mondiale, nu se mai ascunde după sinecura căpătată de la Naşu Sandu. Dar, ca joc, n-avem motive să cădem în admiraţie. Au început să dispară tricolorii blazaţi sau cei pentru care o convocare la naţională însemna o binemeritată vacanţă. Ăştia care au jucat miercuri chiar pun osul. Ca să fiu un pic maliţios, ar mai trebui să pună şi niscai talent. Torje mai găseşte, să vedem cum va creşte acest Gicu Grozav, botezat probabil după numele de alint al lui Dobrin. După părerea mea, Alexe este cel care trebuie să sape mai adânc după valoarea cu care este creditat. Dintre cei vechi, Goian şi Raţ sunt serioşi, se înhamă la treabă. De evaluat Săpunaru şi Radu Ştefan. Cât despre Mutu, cred că ar trebui odată întoarsă foaia definitiv. Din păcate, tot miercuri, tricolorii de la tineret, într-un meci decisiv, au dat dovadă de un fel de alienare. Trei penaltiuri şi trei cartonaşe roşii sunt semnul unui complex de inferioritate adânc înfipt în gena juniorului român.

Dar să întâmpinăm cum se cuvine şi tenisul, doar a început turneul de la Roland Garros. Iată-l pe Ungur urcând în turul doi şi smulgând un set lui Federer la tie-break, asta după ce-i făcuse potecă eliminându-l pe Nalbandian, un obstacol incomod cândva pentru elveţian! Dar iată, încă din primul tur, şi meciul turneului la feminin, cel dintre Serena şi Virginie