Pana la Razboaiele Opiului China era o economie inchisa. Exista un singur port, Canton, deschis pentru comertul cu tarile din Occident. Marfurile chinezesti, ceai, portelan si matase, erau vandute contra argintului, singura forma de plata acceptata de chinezi.
Dar Imperiul Britanic a gasit o bresa in inchistarea Chinei, consumul de opiu. Intre 1816 si 1836 exporturile de opiu din India, colonie britanica, spre China au crescut de noua ori.
Astfel, directia banilor s-a schimbat. China a interzis consumul si importurile de opiu. Imperiul Britanic a declarat razboi, armata chineza prost echipata si drogata, la propriu, a pierdut rusinos si China a fost nevoita sa deschida alte cinci porturi, a cedat Hong Kong si a permis importurile de orice fel. China a devenit producatoare de opiu (dupa cel de-al doilea razboi din 1856-1860) si si-a pierdut mult din suveranitate.
In fata marfurilor ieftine din import productia chineza s-a prabusit, a generat somaj, prabusirea monedei si introducerea banilor de hartie. Intelectualii chinezi au ajuns la concluzia ca trebuie sa invete de la Occident ca sa-l poata invinga. Atunci, dependenta populatiei pentru opiu a dus China la dezastru.
Ne mutam 150 de ani mai tarziu. Schimbam China cu Statele Unite si dorinta chineza pentru opiu cu consumerismul american. Imperiul Britanic il schimbam tot cu China. Aceasta din urma nu cucereste ci cumpara facilitati portuare in Long Beach - SUA, Vancouver - Canada, porturi din Mexic si Brazilia, Pireu - Grecia.
China cumpara datoriile statelor UE pentru a intra agresiv si pe aceste piete, aur, petrol din Golf, terenuri agricole in Africa. In acelasi timp incepe sa excluda dolarul din relatiile sale comerciale, pana acum are parteneriate cu Brazilia, Turcia, Malaezia si Rusia. Yuan-ul isi creaza propria sfera economica. Ce face China acum, pe larg,
