Preşedintele Statelor Unite ale Americii este atât şeful statului, cât şi şeful guvernului american, ocupând cea mai importantã poziţie politicã a ţãrii.
Cum Constituţia Statelor Unite ale Americii nu prevede existenţa unui cabinet şi nici a miniştrilor, preşedintele recrutează un număr de colaboratori, printre care consilierii personali sau şefii de departamente, numiţi secretari.
Congresul, în care 100 de senatori reprezintă interesele celor 50 de state americane, şi Camera Reprezentanţilor, compusă din 435 de deputaţi care susţin interesele locale, nu se află sub influenţa preşedintelui. Preşedintele american nu poate dizolva Senatul sau Camera Reprezentanţilor şi nu poate bloca legile adoptate în cadrul Congresului, deoarece veto-ul preşedintelui nu are valoare atunci când cele două Camere întrunesc o majoritate de două treimi.
Astfel, conform Constituţiei americane, puterea legislativă în stat revine Congresului, în timp ce puterea executivă este atribuită preşedintelui. Statele Unite ale Americii a fost prima ţarã care a creat funcţia de preşedinte ca şef de stat al unei republici moderne.
Atribuţiile preşedintelui SUA sunt numeroase. El este reprezentantul ţării în cadrul vizitelor oficiale, numeşte toţi funcţionarii de rang înalt, ambasadorii, ofiţerii şi judecătorii, având drept de amnistiere. Preşedintele trebuie să definească politica ţării prin înaintarea de legi spre cele două Camere ale Congresului şi sp se asigure că legile adoptate sunt puse în practică. Mai mult, acesta trebuie să se ocupe de administrarea armatei, marinei şi a forţelor aeriene şi de planurile strategice ale acestora. Preşedintele Statelor Unite ale Americii trebuie să conducă politica externă şi economică a ţării.
În istoria Statelor Unite există 42 de persoane care au fost instalate în funcţia de preşedinte, şi 43 de Pre