Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni Citind în Sfintele Scripturi, vom afla ca lucrarea rugaciunii împlineste chiar si lucruri mai presus de fire. Oprirea soarelui din mersul sau pe cer de catre Dumnezeu, la ruga lui Iisus Navi, ca si rugaciunea lui Iezechia,
savarsita cu fata la perete, apoi toate minunile din Vechiul Testament, vazute în lumina proorociilor mesianice de venire a Mantuitorului, toate sunt o dovada în acest sens. Semnul lui Iona (care a fost înghitit de chit în mare), zamislirea minunata a Sarei-Zis-a Unul: "Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu" (Facerea 18.10), a Elisabetei, a Sfintei Ana, sotia lui Ioachim, si acestea sunt o adeverire neîndoielnica a puterii rugaciunii; ca sa nu mai spunem de îndemnul staruitor al Mantuitorului Iisus
Hristos Care le cere direct si explicit apostolilor Sai sa privegheze în rugaciune. De altfel, Sfintii Apostoli si Evanghelisti consemneaza faptul ca El Insusi "S-a suit în munte sa Se roage singur" (Matei 14,23); si iarasi în
gradina Ghetsimani, unde adesea Se ruga "Si, iesind, s-a dus dupa obicei în Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat" (Luca 22.39). Am vrut sa evidentiem toate acestea pentru faptul ca noi crestinii, atunci cand ne rugam, o facem cu convingerea ca desavarsirea este o stare care nu ne priveste pe noi, ci exclusiv pe Bunul Dumnezeu. De fapt, întreaga împreuna-lucrare a mintii si a inimii reprezinta propria noastra
responsabilitate. Si aceasta pentru ca delicatetea sufleteasca necesara si implicita în lucrarea rugaciunii da acesteia înaltime, valoare si autenticitate. Cele trei însusiri fundamentale ale omului de trebuinta pentru
dobandirea adevaratei rugaciun, pomenite de Sfintii Parinti sunt: neîntinarea trupeasca (sau fecioria), nevinovatia sufleteasca (sau inocenta) si neprihanirea mintii (sau cu