Recife a fost candva un labirint de mlastini si insulite. O invazie a olandezilor in secolul 17, a determinat inceputul unei noi epoci de urbanism. Sub conducerea printului Maurice de Nassau au fost construite canale traversate de 39 de poduri. Locul mlastinilor a fost luat de trei insule principale.

Intr-o mica piateta se gaseste Marco Zero, punctul care marcheaza kilometrul zero al orasului. Toti turistii vin aici sa se pozeze; am urmat si noi traditia. Ne-am pierdut apoi pe stradutele din zona comerciala. La tarabe fructele tropicale de marimi apreciabile ademenesc turistii. Nu am rezistat tentatiei. Am cumparat cateva fructe de papaya, mango si guave. Am cumparat si un ananas foarte parfumat. Deoarece urma sa plecam a doua zi am mai cumparat avocado, rosii, ardei, castraveti, morcovi, ceapa. De la supermarket am cumparat paine si carne de pui congelata. Mai aveam un singur lucru de cumparat: o cartela de telefon cu numar pentru telefonul mobil. L-am lasat pe Marius cu toate cumparaturile pe o banca si eu am mers la cel mai apropiat magazin specializat in electronice si telefonie mobila. Credeam ca e ca pe la noi, simplu si rapid. A durat o ora si mai bine ca sa pot cumpara faimosul chip, asa cum ii zic brazilienii. Am prezentat pasaportul, mi-au cerut CNP-ul. Acesta nu corespundea ca numar de cifre cu sistemul lor si nu puteam sa fiu inregistrata in baza de date. Eram un pachet de nervi frumos ambalat caci mi-am pastrat totusi zambetul. Pana la urma una din fetele care distribuiau aceste cartele s-a oferit sa-si inregistreze datele personale rezolvand astfel problema. Pana am ajuns la banca unde ma astepta Marius s-a facut noapte. Am luat un taxi si ne-am intors la marina.

Marti (26.10) la ora 8.30 dimineata ne-am dus la marina sa platim si sa mai facem un dus. Trebuia sa apara si lucratorul vamal dar nu ne faceam iluzii. Eram siguri ca va in