O tara cum e Romania acum nu mai poate tine intr-o singura mina, de la centru, o retea de invatamint atit de stufoasa In configuratia actuala, sistemul educational preuniversitar este ca un sac fara fund, pentru care nu mai ajung resursele bugetare. Profesorii sint prost platiti, nu mai sint bani pentru reparatii, dotari, intretinere. Cu ceea ce se mai "stoarce" pentru educatie din banii publici, printr-o disperata inginerie financiara, se asigura doar o supravietuire schioapa. Sistemul de invatamint preuniversitar a fost conceput in urma cu decenii si este, de fapt, o retea gestionata prin mijloace centraliste. Daca in sanatate, de pilda, prin sistemul asigurarilor de sanatate, statul s-a eliberat financiar - cel putin teoretic - de povara sustinerii ingrijirii populatiei din bugetul national, in invatamint, mai ales in cel preuniversitar, s-a progresat foarte putin. "Celula de baza" a sistemului, respectiv scoala, este racordata temeinic, prin lege, la bugetul national, desi exista o strategie de plasare a finantarii acesteia in sarcina comunitatii locale. Principalul efort financiar, suportat de un stat sarac, se face pentru plata salariilor profesorilor. Viciul principal al actualului sistem decurge din faptul ca profesorii nu au contract cu beneficiarii directi ai muncii lor, respectiv cu comunitatea locala, prin reprezentantii alesi ai acesteia. Contractul profesorului este cu ministerul, respectiv cu statul. Este o legatura cit se poate de paguboasa, deoarece actul educational depinde direct de bogatia sau saracia visteriei generale si nu de banii comunitatii pe care o deserveste, asa cum ar fi firesc, si unde s-ar gasi solutii de ajustare a sistemului, fiind vorba de un interes direct al membrilor comunitatii pentru o gestionare cit mai judicioasa a retelei de invatamint. Cel mai dezavantajos aspect al finantarii invatamintului preuniversitar este ca s-a past