Nu toată lumea a colaborat, nu toată lumea a îngenuncheat, complicitatea nu a fost ineluctabilă şi universală.
Ioan Bărbuş (1918-2001) a fost un luptător pentru valorile democratice, un militant neînduplecat, demn şi vizionar al Partidul Naţional Ţărănesc, partidul lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Arestat de regimul comunist şi condamnat la ani grei de închisoare, Ioan Bărbuş a rezistat eroic. În 1987, alături de Corneliu Coposu şi de Ion Diaconescu, în plină teroare ceauşistă, a reuşit să afilieze PNŢ la Internaţionala Creştin Democrată. Atunci când unii îşi permit să scrie despre victimele comunismului cu ghilimele, este cazul să le reamintim că totalitarismul a fost universul lagărelor de exterminare, al sârmei ghimpate, al camerelor de tortură, al prigonirii inocenţilor în numele utopiilor sociale şi rasiale, al delaţiunii ridicată la rang de virtute, al înjosirii sistematice a fiinţei umane. Faptul că nu a avut loc un Nuernberg al comunismului nu înseamnă că un asemenea proces nu ar fi fost necesar, cum încearcă unii sofişti de stânga să demonstreze. În Romania, practicanţii "ipotezei comuniste", celebrată de noii zeloţi, s-au numit Pantiuşa şi Nicolschi, Drăghici şi Postelnicu, Ana Pauker, Bodnăraş, Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu. În Cambodgia, s-au numit Pol Pot şi Ieng Sary. În Cambodgia au loc procese ale criminalilor vinovaţi de genocid. În România, torţionarul Enoiu este liber şi ni se ţin lecţii despre futilitatea anticomunismului. Procesele împotriva călăilor nazişti continuă, indiferent de vârsta acestora (vezi cazul John Demjanjuk). Este normal să fie aşa şi în cazurile de crime împotriva umanităţii comise de regimurile comuniste. A cere claritate morală ţine de bunul simţ, nu de vreo pasiune vindicativă. Totalitarismul, accentua Hannah Arendt, a urmărit distrugerea persoanei morale şi a persoanei juridice.
Biografii precum cea a l