Un vis frumos pare să se fi destrămat, o dată cu votul de marţi, din Camera Deputaţilor. Visul aparţine lui Mihail Vlasov, preşedintele Camerei de Comerţ şi reprezintă „cadoul” pe care unii parlamentari urmau să i-l facă, punându-i pe tavă încasările de la Registrul Comerţului.

Bucuria - căci a fost şi o secvenţă bucurată - a fost de scurtă durată. Deşi au votat în favoarea acestui transfer dubios 157 din cei 232 de deputaţi, doar 71 opunându-se, proiectul de lege privind trecerea Oficiului Naţional al Comerţului din subordinea unei entităţi a statului - Ministerul Justiţiei - în ograda unui ONG, Camera de Comerţ şi Industrie n-a putut să devină realitate deoarece, fiind vorba de o lege organică, avea nevoie de două tre-imi din voturile totalului deputaţilor. Au lipsit 65 de voturi pentru ca dl. Vlasov şi compania să se poată bucura de roadele (financiare) ale Registrului.

Povestea asta are un anumit tâlc. Ea ilustrează perfect atingerea unei culmi: aceea în care statul se fură singur, cu acte în regulă! Pentru că transferul unor venituri bugetare în folosul unei entităţi private nu poate fi numit altfel. Iar faptul că 157 dintre aleşii noştri au convenit cu seninătate la un asemenea furtişag, căruia au încercat să-i dea o formă legală, spune multe despre responsabilitate şi interes general.

Camera de Comerţ şi Industrie a României a înflorit pe vremea când Registrul se afla în subordinea sa. Aşa s-a întâmplat la începuturi, să fie mai iuţi de mână cei de acolo. Când s-au iscat bătăliile interne pentru împărţirea caşcavalului nemuncit, premierul Năstase a rezolvat problema dintr-un foc: a trecut - aşa cum era şi normal - Registrul în subordinea statului, la Ministerul Justiţiei. Guvernul liberal al lui Tăriceanu a făcut mai multe tentative de a repara această „nedreptate”, prin care avocatul Vlasov (socrul ministrului David şi şef de filială liberal