Preşedinţia Viorel Hrebenciuc şi-a spus cuvântul în aberaţia pe care o reprezintă alierea unui partid de la putere cu un partid din opoziţie pentru a lovi în propriul Guvern. Luni, 27 iulie 2009, nu numai în istoria postdecembristă, dar şi în istoria modernă a României, s-a înregistrat o premieră: un partid al coaliţiei de guvernare (PSD) a impus în Parlament, umăr la umăr cu un partid din opoziţie, înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru anchetarea unui membru al Guvernului. Să fim bine înţeleşi. Aşa cum am mai scris, de altfel, în hotarele acestui editorial, ministrul Turismului, Elena Udrea, a cheltuit aiurea bani publici într-o strădanie deşartă de a-şi cultiva imaginea în media. Din acest punct de vedere, campania dusă de presă e nu numai corectă, dar şi necesară. Prin statutul său de purtător de cuvânt al opiniei publice, presa e deopotrivă îndreptăţită, dar şi datoare să semnaleze proasta administrare a banilor din bugetul ministerelor. Asemănător, opoziţia e nu numai îndreptăţită, dar şi datoare să supravegheze Guvernul şi la capitolul cheltuirea banilor publici. Din acest punct de vedere, iniţiativa PNL de a înfiinţa o comisie parlamentară de anchetă e nu numai corectă, dar şi necesară.
Lucrurile se schimbă însă când vine vorba despre PSD. Partidul Social Democrat e membru al coaliţiei de guvernământ. Altfel spus, toţi miniştrii Guvernului Boc, indiferent că sunt ai PD-L sau PSD, trebuie să se bucure şi de sprijinul PSD. PSD s-a alăturat însă unei iniţiative a opoziţiei vizând înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru anchetarea unui membru al propriului Guvern! PSD s-a remarcat în peisajul nostru postdecembrist ca un partid serios, care ştie să guverneze când ajunge la putere. Prin gestul de a se alia cu opoziţia într-una din acţiunile pe care aceasta, prin statut, le îndreaptă împotriva Guvernului, PSD pare