Conceptual, nu este un pietonal obişnuit. E un salon urban amplu, ce ar trebui să exprime în modul lui de realizare, de reconfigurare, esenţa caracterului Iaşului.

Dicţionarul explicativ al limbii române e sec în a defini termenul. Pietonul e o persoană care umblă pe jos pe o arteră cu trotuare străbătute de vehicule şi vine din limba franceză. Evident pietonalul este al pietonilor. E un cuvânt tehnic. Mai atractiv, deşi nepotrivit, pare drumeţ, călător. „Călătorului îi şade bine cu drumul“, este o zicală românească plină de înţelesuri şi subînţelesuri. Din ele mi-ar plăcea să ajungem la un cuvânt potrivit, din limba noastră, cu care să botezăm o astfel de structură urbană. Oricum în zicala noastră descoperim cu bucurie o bogăţie de situaţii comportamentale mult mai atrăgătoare decât ne poate povesti pieton, pietonal. În oraşele civilizate, există un mare interes, o mare ofensivă pentru redarea celor mai atractive părţi de oraş pietonilor. S-a ajuns la această concluzie întrucât lăsate la discreţia automobilului oraşele îşi pierd viaţa socială, scade calitatea vieţii comunitare. Într-o asemenea perspectivă trebuie încadrată şi problematica pietonalului din Iaşi. În discuţiile şi proiectele oraşului din ultimii douăzeci de ani, ideea transformării în pietonal a străzii Ştefan cel Mare şi Sfânt nu a fost considerată posibilă. Atât din cauza caracterului urbanistic, strada Cuza Vodă e mai apropiată de imaginea posibilă a unei asemenea structuri, cât şi din cauza problemelor de trafic. Închiderea traficului pe această stradă presupune soluţii cu rezolvare pe termen lung, sau chiar nerezolvabile din cauza costurilor.

Administraţia Simirad, luând ca exemplu situaţii similare din oraşele europene dezvoltate, a hotărât să închidă, numai la sfârşit de săptămână şi în timpul sărbătorile legale, tronsonul dintre Cub şi Prefectură. Măsura a avut priză la public. S